Roseata din obraji

Cand eram mica ma inroseam la orice apostrofare venita de la o profesoara sau de la un vecin. Spre exemplu, daca mi se atragea atentia ca nu ma preocupa ora ci impartitul de bilete printre colegi ma faceam rosie ca o sfecla. Ba chiar in clasa I-a, mi-am facut fata cu picatele albastre de la stilou si invatatoarea m-a dus prin toata scoala sa ma arate. Lucrul acesta nu mi-a dat niciodata popularitate, ba chiar cativa ani am fost recunoscuta ca bulinute albastre pe fata. Apoi in clasa a VII-a proful de istorie, un domn stirb ce mirosea mereu a usturoi si tigari, m-a prins jucand “Domnul Goe face baie…” si desigur erau numai cuvinte porcoase pe foaie. Am fost dusa la director de data aceasta. Tot prin clasa a VII-a, pentru ca tata nu ma lasa sa imi cumpar Bravo cum era la moda, la ora de romana citeam pe sub banca foaia aceea cu intrebari inocente legate de sex. Nici nu ar trebui sa mai spun ce scandal a iesit, parinti la scoala, profesoara suparata bocna. Iar eu mica si slaba rosie din cap pana in picioare. Plus apostrofarea dirigintei “Toate surorile tale au facut facultate, uita-te la tine ce faci, esti oaia neagra!”. Nici ca imi pasa de toate aceste lucruri, dar mereu ma intimidam. Apoi in liceu am invatat sa ma inrosesc doar cand proful de mate imi spunea ca am gresit nu stiu ce exercitiu. M-am inrosit mai ales cand l-am facut de rusine la olimpiada, eram atat de indragostita, ca dupa 2 luni de pregatiri intense nu am facut mai nimic la olimpiada. Cred ca atunci a fost prima rusine profesionala, cum s-ar spune.
De fiecare data cand faceam cunostinta cu cineva ma inroseam. In clasa a IX-a, m-am asezat in prima banca. Colegii vorbeau despre viitorii profesori, ca vom avea un profesor rau la matematica si “ia uitati ce carte mare avem!”. A. spunea ca sunt grele exercitiile, iar eu am luat cartea si le-am explicat ca, de fapt, sunt foarte usoare. Atunci toata lumea mi-a pus eticheta de tocilara, dar au schimbat-o imediat dupa primul semestru cand triumfam la absente si prezente “vinoase” la scoala. Desigur, cand ma prezentam alcoolizata la scoala, nu mi se mai inroseau obrajii de la jena sau timiditate, ci de la ameteala. Nu m-am inrosit cand proful de logica mi-a spus “Nesimtito, ia uite, te credeam fata desteapta si cand colo uite ce catalog negru ai, numai absente!”. Mi-a dat totusi media si cred ca ar fi fost mandru sa afle ca am luat cea mai mare nota la bac la logica (uram sportul obligatoriu – am fost prezenta o singura data cu echipament si chiar atunci a lipsit proful).
Cel mai rau ma inrosesc cand imi face cineva complimente. Nu sunt pregatita pentru asa ceva, poate pentru ca sunt femeie. Nu suport nicidecum sa mi sa spuna ca sunt frumoasa, desteapta, inteligenta sau ca arat bine. Toate sunt ca niste vorbe goale pentru mine si ma fac sa ma simt prost pentru ipocrizia celorlalti. Daca as fi desteapta, intr-adevar, nu cred ca as mai fi in situatia actuala.
In facultate am decis sa ma tund cheala. Si am facut-o. Am ramas in cap cu un par mai subtire si mai rar, desi asteptam contrariul. Acum cred ca as fi avut parul pana la pamant daca il lasam lung. Am avut colegi care nu se uitau la mine, la cat de stupefiati erau. Atunci iar eram rosie, cele 3 zile in care incercau sa vorbeasca cu mine si nu reuseau, ma faceau sa ma simt al naibii de prost ca am doar 1 cm in cap.
Cu timpul am reusit sa mai scap de nebunia timiditatii. Sa nu mai rosesc cand cunosc oameni si sa nu imi mai fie jena de lucrurile anormale din viata mea. Nu stiu ce ar insemna asta, dar sunt extrem de fericita ca in ziua de azi rosesc doar daca e frig afara.

A sacrifice

Anathema – Judgement

Anathema – Suicide Veil

Antimatter – Legions

De prin tramvai

Dimineata au urcat o mama si un copil de 4 ani in tramvai. Pe scaunele din dreapta erau numai fete de 20 de ani. In partea stanga era un tigan ce citea ziarul. S-a ridicat si le-a oferit locul mamei si copilului.
Tot dimineata ma tineam de bara de langa un scaun. La 4 statii, de la cea din care urcasem eu, a urcat o tipa de seama mea. M-a impins incet incet si cand s-a ridicat doamna de pe scaun, s-a asezat disperata razand la mine.
Intr-o seara in tramvai, in spatele meu, era 4 tigani. Vorbeau despre relatii, despre un prieten de al lor ce s-a despartit de o fata cu care se potrivea de minune. Despre cum au fost parasiti. La un moment dat mai in fata urca un alt tigan, curat imbracat. Unul din spate striga la el “Salut, fratioare!”. Celalalt se inroseste si se face ca nu il vede.
Intr-o dimineata o tipa cu covrigi brasoveni in ureche urla si injura prin tramvai. Era romanca.

De ce sunt unii romani ce au impresia ca tiganii sunt toti rai? Si tiganii sunt oameni si pentru asta ar trebui sa ii privim fara idei preconcepute. Mie mi-e sila de un roman needucat, dar nu mi-e sila de un tigan doar pentru ca e tigan.
Apropo au dat aseara la stiri ca Raul Doamnei e plin de sticle si de mizerii aruncate de turisti. Turisti romani, normal. Mi-e scarba de parintii ce nu au stiut sa isi educe copiii in a arunca la cosul de gunoi! Mi-e sila de oamenii needucati, ce fac din tara asta un gunoi!

Linistea

Ca niciodata imi vreau ora aceea bagata in sac inapoi. O vreau, caci ii simt lipsa. Nu vroiam sa o dorm in plus, nici sa o plimb prin parc. Tanjesc ca dupa o nebunie, ca dupa un vis, ca dupa un trecut. Ora furata duminica inca imi eclipseaza gandurile. De parca mi-ar fi fost furata o parte din viata.
Niciodata nu am simtit lipsa asta acuta. Stau inca la birou si desi nu am nimic de facut imi este ingrozitor de lene sa plec spre casa. Sa iau tramvaiul 36. Sa simt miros de transpiratie pe acest frig si sa aud manele infundate in casti. Mi-e lene sa infrunt societatea acum si daca as putea m-as intinde pe canapeaua din fata liftului sau as introduce la nesfarsit bancnote in fotoliul de masaj de la ultimul etaj. Sau poate m-as urca pe terasa si intepenita de frig as privi cand traficul, cand padurea. Si m-as simti mai vie.
Mi-e dor de voi. Ma inchipui tot timpul in leagan la doua noaptea. Iti simt pletele brunete ondulate pe perna mica, primita cand am intrat la facultate. Si iti simt nevoile si dorintele. De parca nu au trecut atatia ani de atunci. Te vreau si pe tine inapoi. Cu parul scurt, tuns baieteste. Cantand Ode to my family in timp ce ne dam in scranciob. Si pe tine, cu varguta plimbandu-ne pe bulevard. Si ce e drept viata actuala nu imi poate oferi nicidecum placerile de acum cativa ani. Si nici orele putine de somn si nici oboseala nu le mai simt la fel. Nimic nu pare sa mai inalte acum.
Mi-e dor de parul tau cret si buzele mov de la afinata. Si de rasetele isterice, de strigatele de la balcon. De tine povestindu-mi cum te-ai indragostit de un gay. Si cum visai la el in mod constant, desi stiai ca te tine de mana fara sa te doreasca. Si de tine, cu parul blond ascultand muzica disco. Ehe si de tine, cu slapi de guma si picioare cracanate. Si de glume perverse la ore. Si de “roackere, partidul te vrea tuns!”.
Cel mai mult mi-e dor sa nu fi disparut niciodata senzatia de libertate. Anii ce mi-au oferit libertatea au fost inghititi de ora de duminica. Ca si cum s-a sters ultima ramasita. Ca atunci cand, dupa mult timp, ti-am trimis un sms si ti-am spus cat de rau imi pare ca nu mai suntem cei ce se plimbau pe frig pe la fantani. Si ca nu mai suntem cei ce stateau pe intuneric si nu stiau cum sa isi abtina pornirile. Cum sa puna stop dorintelor cand ne intorceam la 2 dimineata de la plimbare, cum sa spuna “nu” cand ne topeam in cearsafuri. Si mi-e dor, cat de dor imi e, sa fiu din nou eu, fara legaturi si fara a fi confuza. Daca as fi in fata ta, I., ti-as spune ca stiu ce vreau, vreau din nou sa nu imi pese, sa nu dau 2 bani pe nici un sentiment, sa stiu sa spun “nu” vizitelor, sa stiu sa spun de la inceput ca nu cred in inocenta si ca pot face orice in viata asta tampita.
Daca nu mi-as fi consumat curajul acum m-as duce acasa si as spune “Nu sunt eu aici, m-am prefacut. Nu mai sunt eu, cea care parea bine in parc, cea care a spus in joaca hai sa ne cunoastem.” Dar nu mai am curaj si nici libertate, iar legaturile formate sunt cateodata din fier si nu din funie, iar totul pare a fi ars, totul cere fum, totul cere particule arse.
Astazi nu e liniste deloc, imi vreau ora inapoi. Curajul de a fi libera si de a spune din nou “Da” catorva clipe. Total efemere!

Tapinarii – Doi bani

Totata

Nu stiu daca ati auzit/vazut ca se desfasoara un nou concurs intre blog-eri, anume SuperBlog 2009. Cum proba a7-a avea ca sponsor Hypermarket-urile Real, toti blog-erii inscrisi au inceput sa debiteze numai cuvinte frumoase, din pacate cam false legate de acest hypermarket.
Prima senzatie pe care am avut-o cand am intrat intr-un hypermarket Real a fost ca ma aflu la un targ de animale. Pe langa faptul ca toata marfa era foarte prost amenajata, era numai mizerie pe jos. Inteleg ca e ditamai magazinul, dar la alte hypermarket-uri nu am vazut chiar asa. Hainele chinezesti suta la suta, aduse cu miros din Europa. Mancarea la fel, destul de proasta, raionul de fructe si legume ingrijit prost. Da, au cel mai ieftin pomelo din Bucuresti, dar pentru 1 leu nu se merita efortul de a galopa printre oameni needucati. De la scuipat pe jos si pana la marfa stricata lasata bine-mersi pe rafturi. Asta e Real. Real de la Romania, isn’t it?
Ce nu inteleg e de ce unii oameni pe care i-am considerat sinceri si chiar corecti, au scris posturi pozitive. Doar pentru ca este sponsorul unui concurs?!

Stiati ca pomelo nu este hibridul, ci grapefruit-ul? Mai multe detalii aici.

3 ori Ismail Kadare

Tocmai ce am terminat de imaginat 3 romane de Ismail Kadare, aparute la Humanitas anul acesta. Cu parere de rau am simtit ca niciunul nu a reusit sa intreaca spiritul din “Aprilie Spulberat”.
“Palatul viselor” mi s-a parut un roman rece, putin ciudat, misterios, intortocheat, mercantil pe alocuri. Personajele sunt total fictive si putin anormale. Poate pentru ca traiau ca intr-un vis. Personajul principal mi s-a parut putin anost. Departe de personajul principal din “Umbra”.
“Amurgul zeilor stepei” este putin continuat in “Umbra”, avand un personaj comun. In primul roman personajul este principal (devine secundar in “Umbra”), dar mult mai rece fata de personajul principal din “Umbra”. Cel din urma este plin de patos si de intrebari existentiale. Scriitorul il face atat de uman pe cel din urma, incat ramai minute bune dupa ce inchizi cartea si te intrebi cum de a putut sa se incheie asa. Aceste doua romane au un numitor comun, o veche poveste albaneza. De fapt personajul principal din primul il influenteaza pe cel din al doilea. Barbatul din “Umbra” este un om adevarat , cu remuscari si dorinte pe care multi dintre noi le avem zilnic. De aceea povestea este atat de usor de trait.

Sunt o persoana care devoreaza cartile si cauta in ele nu povestea, nu limbajul, ci viata. Din aceste trei romane ultimul a reusit sa creeze in capul meu o viata extraordinara. Ma simt plina acum, ma simt hranita si asta pentru ca “Umbra” are o viata omeneasca pe gustul meu.

Lectura placuta va doresc!

Noaptea

Ora trei dimineata. Se aud tusete puternice, apoi motorul masinii ruland. Imediat in camera de urgenta luminata puternic multi oameni. Holul este gol, insa. Un miros puternic de medicamente si clor. Desi semnul indica faptul ca fumatul este strict interzis pe holul spitalului, un barbat trece fumand.
Asistentele rad, iar medicii sunt adormiti. Ca si treziti din somn, spun “E 3.30 dimineata.. Toata saptamana ai tusit si abia azi la 3 dimineata te-ai gasit sa vii la medic?”. Deodata pe targa este adus un baiat tanar, de 23-25 de ani, insotit de doi prieteni. Se misca haotic, desi spatele il doare. Este dus in camera de urgenta, iar cei doi baieti mi se alatura pe holul gol. Unul dintre ei era foarte speriat, pe cand celalalt, putin optimist, raspundea la telefon “Da, nu stiu ce s-a intamplat, am auzit o izbitura si am iesit repede. Am crezut ca e altcineva lovit.. nu stiam ca este el”.
Mai trece o ora. Nu am tigari. Ma uit la el si e in perfuzii. Baiatul lovit, in schimb, doarme. A primit un somnifer. Medicii se intrebau intre ei “ce zici, il iau astia de la ortopedie?” … Va costa operatia 18 milioane de lei, se aude de la un asistent cu vocea groasa. Baietii sunt pe hol, atat de diferiti in atitudine. Cel optimist da telefoane intr-una, iar celalalt iese grabit aprizandu-si o tigara.
Este 5 dimineata. Incep sa se trezeasca bolnavii si sa umble prin spital. Prin geamuri vezi mergand parca fantome prin celalalt corp al cladirii. Se aude de departe cum cineva isi face o cafea. In fata camerei de urgenta se aduna 10 prieteni ai celui lovit de masina. Sora lui, o blonda slabuta cu unghii frantuzesti mari, plange. Toti par terifiati, dar cel optimist incearca sa ii invioreze, ca nu va muri, ca e bine. Medicul le spune ca bazinul e dislocat, baiatul nu va mai merge normal si nu va mai avea erectie niciodata, in cazul in care nervii i-au fost afectati. Sora plange. Ceilalti se incurajeaza unul pe celalalt. Pleaca intr-un final.
Raman singura pe hol. Paznicul imi spune ca e greu sa lucrezi 24h si ca la cate a vazut venind in camera asta de urgenta, nu ii mai trebuie nimic. Din parcare se aude un sforait puternic. Tramvaiul circula si in departare se aude latratul unui caine.
El se ridica. Imi cere o tigara. Refuz si ne indreptam cuminti spre casa.

Despre iubirea fizica, vorbind “matematic”

Am gasit pe un blog urmatorul post Ce inseamna curva?. Am vrut sa comentez, dar nu pot, ori din cauza setarilor blogului, ori a setarilor browser-ului pe care il folosesc.
Din dex:
CÚRVĂ, curve, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră.
TẤRFĂ, târfe, s.f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.
PROSTITUÁT//Ă ~e f. Femeie care practică prostituția; femeie desfrânată; târfă.
PROSTITUÁ vb. 1. a se vinde.

De fapt cuvantul “curva” este folosit in paginile Bibliei si face referire la femeia ce face sex inainte de casnicie sau care face sex cu alti barbati in afara sotului.
Pe timpuri Curva era multimea initiala, sa spunem, de femei. Tarfa si Prostituata erau submultimi din Curva. De asemenea, Prostituata era o submultime a multimii Tarfa. Sa recapitulam, prostituatele erau tarfe si tarfele erau curve. Adica femei ce nu au un singur partener pe durata intregii vieti.
Doar ca vremurile s-au cam schimbat si odata cu ele si mentalitatea. Curva nu mai este femeia ce face sex inainte de casnicie (religios este totusi), este doar femeia ce face sex cu mai multi barbati, inseland. Tarfele si curvele fac sex de placere. Prostitutia este o categorie aparte care contine femeile ce fac sex pe bani, ce sunt platite. Diferenta dintre tarfe si curve este faptul ca tarfele fac sex de placere cu oricine, pe cand curvele fac sex cu barbati pe care si-i doresc si indragesc.
Desfraul consta in practicarea sexului cu mai multi barbati, indecenta in imbracaminte si comportament, practicarea diverselor practici sexuale (sex oral, anal si alte pozitii in afara de cea a misionarului).
Ii dau dreptate lui Scarlet, astazi toate femeile pot fi considerate tarfe. Cateva dintre ele prostituate si o mare majoritate curve. Astfel, astazi Tarfa a devenit multimea initiala de femei, Curva si Prostituata submultimi. Prostituata si Curva au elemente comune, dar Curva nu include total Prostituata.

Gogol Bordello

Not A Crime

Baro Foro

Si preferata mea: Undestructable

(melodia are doar 4:53 min, dar nu am gasit alta versiune)

Astazi

Mereu am crezut, precum Cioran, ca in suferinta si in durere esti pe culmea creatiei, ca numai in aceste momente omul poate scoate cele mai curate ganduri, cele mai ascunse idei si sentimente. In suferinta si in durere reusim sa fim atat de cruzi cu noi, prin victimizare reusim sa aducem la extrem patetismul din noi, sa scoatem in evidenta durerea prin care am trecut de-a lungul vietii.
Dar astazi nu sufar. Nu sufar si nimic nu doare, mi-e doar groaza de ziua ce a venit. Cred ca in curand nu voi mai fi strivita.
Adio, zi inselatoare!