Excursia
Din blog in blog am ajuns pe acest site . Fotografii frumoase cu locuri dragi in care am fost si eu de atatea ori, fiind din zona. Vazand fotografiile de la Radauti si cele de la Putna mi-am adus aminte de excursia facuta cu clasa, singura din scoala generala, si m-a prins regretul ca nici pana in ziua de azi nu am vazut Putna. Poate vara aceasta.
Eram in clasa a2-a si invatatoarea a spus ca vom face o excursie. In mare parte tin minte bucuria copiilor, cum lui Sebi i s-a facut rau pe autocar si statea numai cu lamaia langa el, cum cu Natasa, Marius si Cristina ne-am batut in curtea casei lui Porumbescu, cum la Sadoveanu eram toti incantati, mai ales eu care tocmai citisem “Nada florilor” si inca visam la noptile descrise in carte. De asemenea casa lui Creanga si vesnicile povesti ale ghidului cu motanei si descrierea razboiului de tesut ce acum se pare ca este tot in mijlocul camerei. La Radauti am vazut prima data o gradina zoologica si am fost incantata de camila ce se afla chiar la intrarea in gradina.
La un moment dat, pe drum am oprit sa mancam in aer liber si am mers in padure. Acolo ne-am urzicat incat timp de doua zile am fost plini de bubite rosii pe picioare. Am vazut atunci si cea mai mare satra de tigani, mai mare decat cea ce trecea vara de vara prin satul bunicilor. As fi plecat atunci cu satra, as fi luat ouale fierte si le-as fi oferit drept monezi pentru a sta si eu in acea caruta acoperita, sa ma joc cu fetitele cu parul lung si impletit.
La Cetatea din Targu Neamt ne-am speriat cu totii caci podul era subred si ne tinea invatatoarea pe fiecare in parte sa ajungem in fata fostei gropi cu lei.
La Voronet am aruncat fiecare cate un banut la intrarea in manastire, pentru a avea noroc. La Putna nu am mai ajuns totusi, iar invatatoarea ne-a cumparat fiecaruia cate o napolitana in ciocolata pentru ca a modificat traseul.
E ciudat cum inca tin minte toate aceste lucruri, poate pentru ca a fost prima excursie si pentru ca una din cele putine pe care le-am facut cu scoala. A fost o excursie diferita de cea din liceu, in care am vazut atatea locuri si lucruri care au o mare valoare in cultura romaneasca ce mi-au ramas inscriptionate undeva intr-un neuron.
Lasă un Răspuns