Emanciparea femeii
Emanciparea femeii a inceput a fi un curent prin anii 60, cand sub numele de feminism femeile au inceput sa isi ceara drepturile. Pentru a fi egale, pentru a nu mai fi sub o dominatie masculina, pentru a fi primite in societate. Feminismul are cateva rezultate pozitive cum ar fi dreptul femeii la vot, dreptul femeilor de a avea educatie, de a munci. Insa are rezultate negative atat de puternice, care umbresc destul de mult efectele pozitive.
Sa luam spre exemplu una mica parte din drepturile cerute de catre feminism. Femeia nu este doar casnica si astfel ne trezim astazi ca suntem egale cu barbatii pentru ca lucram si nu stam la tigaie. Este o conceptie total gresita, aici nu e egalitate, e din nou vorba de dominare. Daca eu in particular ma razvratesc si spun ca nu mai vreau sa gatesc never-ever atunci eu sau prietenul meu vom angaja o alta femeie sa faca acest lucru in locul nostru. In acest caz toata emanciparea mea ca femeie este total gresita si in loc de egalitate rezulta dominarea si sclavagismul. Astazi sunt sute de femei care se cred emancipate doar pentru ca ele nu mai gatesc, ci sotul lor. Din nou dominare. Nu, nu esti emancipata, esti doar un mic dominator in propria casa. Emanciparea duce la egalitate atunci cand tu impreuna cu prietenul tau gatiti in egala masura. De asemenea, treburile casnice impartite in mod egal, astfel incat sa existe cu adevarat egalitate. Nimeni nu are un deget mai mare astfel incat prin emancipare sa dominam.
O alta consecinta negativa a feminismului este moda. Da, moda aceasta de zi cu zi, cand vezi atatea tinere la televizor sau pe strada, imbracate cat mai extravagant, doar pentru ca se cred emancipate. Cum ar fi sa te dai cu oja rosie cand porti jeans. Asta nu este emancipare, este prost gust. Oja rosie este pentru o tinuta de seara, iar nu pentru geanta ta din imitatie de piele. Sau o noua emancipare a femeii consta in toate neconcordantele vestimentare, in decolteul cat mai larg, in fusta cat mai scurta. Nu, asta nu este emancipare, nu inseamna egalitate in drepturi. Inseamna incercarea de a domina prin picioarele pe care le afisezi sau sanii pe care ii lasi neacoperiti. Nu esti emancipata daca lucrezi undeva doar pentru ca ti-o tragi cu seful. Esti doar proasta.
Emanciparea femeii a dus la avort, la insemanare artificiala, la singuratatea femeii si la inchiderea acesteia. Emanciparea femeii ar fi trebuit sa duca la o clasa muncitoare sus ridicata, iar nu la gruparea asta de femei care merg cat mai dezbracate la serviciu. Emanciparea nu ar fi trebuit sa duca la sclavagism si in nici un caz la a spune “este corpul meu, fac ce vreau cu el!”. Este o impresie total gresita, imprastiata cu atatea trambite peste tot.
Ar trebui sa ne simtim emancipate atunci cand votam, desi votul nostru nu conteaza, ar fi trebuit sa ne simtim emancipate atunci cand prietenul/sotul ne asteapta cu masa pusa acasa, ar fi trebuit sa ne simtim emancipate cand terminam o facultate. In lume sunt mii de femei care nu au aceste drepturi. In schimb in Romania emanciparea femeii se reduce la prost gust si nesimtire.
Feminismul nu a aparut in anii 60 ci mult mai devreme. De fapt nu se stie precis cand, se vorbeste chiar de o forma de feminism in secolul al XvI-lea, dar cu precadere, primii feministi au aparut in secolul al XIX-lea. Nu stiu daca ai auzit de John Stuart Mill, un filosof englez, el era feminist, milita pentru drepturile femeilor si a propus in a doua jum a secolului al XiX-lea acordarea dreptului de vot pt femei, lucru care a fost refuzat de Parlamentul englez de atunci. Apoi o miscare puternica a aparut in tarile anglo-saxone, sufragistele, miscare ce s-a propagat in toata lumea civilizata si a condus la obtinerea dreptului de vot si alte drepturi civice pt femei. Si in Romania am avut o miscare puternica de feministe in perioada interbelica. Dreptul de vot a fost obtinut cu greu, de abia in 1938. Inainte de miscarea feminista din Romania, femeile casatorite erau considerate de Codul civil asemeni debililor mintali si minorilor.
Asta cu privire la inceputurile feminismului.
Apoi, cred ca tot ce ai scris despre feminism in articolul de mai sus este complet gresit. Nu are nici o legatura cu feminismul ceea ce spui, din contra. Feministele nu vor ca femeile sa duca tot greul in muncile casnice, dar asta nu inseamna ca ele cer angajarea de menajere, ci vor un parteneriat intre sot si sotie, adica amandoi sa se implice egal la muncile casei.
Apoi, moda nu e o consecinta a feminismului. Chiar deloc. Din contra, feministele vor ca femeile sa fie in primul rand apreciate dupa intelect, nu in functie de culoarea parului sau a ochilor, lungimea picioarelor sau ingrijirea unghiilor. Feministele vor ca femeile sa nu mai fie privite ca un obiect sexual de satisfacere a nevoilor barbatilor, ci ca fiinte autonome, cu personalitate si intelect.
Daca vrei cu adevarat sa afli ce vrea feminismul exista o intreaga literatura pe internet, in limba engleza.
Nu ma legam despre ce inseamna feminismul in esenta, ci cum se simte in Romania miscarea asta. Precum si socialismul, care este un curent politic cu o anumita baza posibil buna, dar pus in practica a avut numai consecinte negative.
A fost o miscare datorita careia si eu, ca femeie, pot vota, pot face o facultate( 2-3) si ma pot angaja.
Acuzam doar faptul ca in Romania sunt atatea femei care se cred feministe datorita modului de a se imbraca, datorita faptul ca fug de cratita si datorita faptului ca fac avort. Si sunt cu sutele. Poate cu miile.
Cred in femei, cred in vorba “In spatele fiecarui om mare se afla o femeie” si cred ca meritam egalitate, pe care o avem in mare parte. Doar ca m-am saturat sa aud femei care se cred revolutionare pentru ca nu gatesc, pentru ca se imbraca total inadecvat sau pentru ca au relatii cu seful.
Asta spuneam si eu mai sus, ca trebuie sa fim egali in drepturi, ca exista feminism si emancipare atunci cand sotul este egalul tau.
Sustin feminismul atunci cand crezi in el pentru a avea o educatie, dar nu atunci cand te lasi intretinuta.
Multumesc pentru informatiile legate despre inceputul feminismului, citisem pe internet ca este o miscare inceputa in anii ‘60.
Ti-as recomanda sa citesti mai multe despre feminism pentru ca ceea ce ai scris tu este complet sexist si nu are nici cea mai mica legatura cu feminismul ci doar cu informatiile aparute in Romania prin filtrul misoginismului.
Inainte de a lovi in femei si de a perpetua idei false in legatura cu feminismul te rog sa te documentezi.
Ceea ce numesti tu efectele negative al feminismului sunt de fapt efectele patriarhatului, ale societatii puternic misogine si unele cazuri, posibil, al unei proastei crestei si a lipsei de educatie.
Iti las un mic link introductiv, pe care si eu de abia l-am gasit(nu este al meu blogul, deci nu imi fac reclama)
http://mariaserban.blogspot.com/2009/06/feminism-romanesc-sexul-tare-frumos.html
Sunt multe site-uri informative, nu te rezuma doar la articole scrise de barbati si la opinia publica romana in general.
Poti incerca si aceasta varianta pentru inceput: http://en.wikipedia.org/wiki/Portal:Feminism
Datorita feminismului avem drepturile pe care le avem ca femei astazi, barbatii nu ne-au dat nimic in afara de izolare, ura si violenta.(Acum nu ma refer la cazuri particulare ci, la cum zice americanul, “the big picture”)
P.S. pe internet poti aparea ca avand o atitudine razboinica; nu este si cazul meu si sper ca ceea ce ti-am trimis sa-ti fie de ajutor.
Multumesc de link-uri.
Nu stiu, poate m-am exprimat cam prost in post, dar nu ma refeream din punctul de vedere al unui barbat. Pur si simplu ce am scris mai sus am vazut de atatea ori cand merg spre munca sau cand ma intalnesc cu o cunostinta.
Dupa cum spuneam si in post, cred in feminism atunci cand este vorba de drept la vot, cand este vorba de educatie, de integrare sociala. Cred cu adevarat in aceste efecte pozitive, dar nu poti sa spui ca avortul nu este un drept provenit din feminism.
Pe mine ma deranjeaza doar femeile care pun in carca feminismului prostul gust si proasta educatie.
Avortul a fost chiar unul din telurile feminismului.
Feminismul dorea dreptul asupra propriului corp al femeii si in conditiile in care nu existau metode de contraceptie, femeia era tinuta pe vecie pentru a fi aparatul de reprodus al umanitatii astfel reducandu-i la zero orice iesire spre un domeniu profesional si educatie.
Aici vorbim de conditiile in care femeile “produceau” pana la 15-18 copii, in timp ce erau tinute in casa, izolate, tratate la fel ca niste sclavi(nu ca s-ar fi schimbat atitutinea de atunci pana acum). Pentru femeie actul sexual nu insemna placere si iubire, ci un act mecanic care avea ca urmare un travaliu de luni de zile si, avand in considerare conditiile in care femeile nasteau(sau mureau in urma nasterii), chiar ani de zile.
In zilele de azi cand exista metode de contraceptie putem vorbi de si de o irespounsabilitate in actul de contraceptie si reproducere, dar sunt multe cazuri care nu pot fi acoperite de aceste doua tendinte.
Unele dintre aceste cazuri ar fi: violurile, sarcinile toxice, sarcinile cu potential vatamator pentru mama, sarcinile in care copilul sufera de o boala grava.
Mai trebuie sa luam in considerare ca multi barbati refuza prezervativul pe motivul ca ei nu simt placere, lasand astfel femeia expusa la sarcina si boli. In acelasi timp celelalte metode contraceptive nu sunt la fel de usor de administrat de catre toate femeile si chiar cand sunt bine administrate, pot da gres. Si nu este numai sarcina femeii sa aiba grija de contraceptie. Ea nu este singura care participa la acest dans si este reprobabil faptul ca doar ea este invinovatita de orice tip de urmare a actului reproductiv.
Este o discriminare urata si cu urmari grave in aceasta privinta: barbatii au parte numai de placere in acest context, iar femeile, in cele mai multe cazuri, au parte de multe neplaceri, chiar si in cadrul unei relatii stabile. Femeile sunt obligate sa ia deciziile grele, in timp ce barbatii se spala pe maini de orice vina si se apuca de acuzat femeia.
Cat priveste partea morala, indiferent de ce crede fiecare, nimeni nu poate sa-si asume responsabilitatea pentru interzicerea unui om sa dispuna de propriul lui trup.
Si in cele din urma(asta e parere personala) e mai preferabil un avort decat un copil pe drumuri, liber sa fie abuzat in nenumarate moduri sau un copil cu o boala grava sau retardat si astfel impedicat in a duce o viata normala, de multe ori aceasta fiind mai mult o tortura. Atitudinile “gen Papa”(de la Vatican) reprezinta o delegare a responsabilitatii si nu o asumare a ei. Si sa nu uitam ca majoritatea care se impotriveste si scoate tot felul de argumente impotriva avortului si uneori impotriva contraceptiei este formata din barbati. Si ei chiar se pricep la toata treaba asta cu sarcina si cresterea unui copil!
Sunt de acord cu tine in ce priveste modul in care a fost tratata femeia in trecut. Dar acum suntem mai evoluati, dupa cum ne place sa credem. Nu sunt impotriva avortului pentru ca ar scrie in Biblie ca sexul nu este pentru placere, ci pentru reproducere, ci pentru ca in interiorul fiecarei femei insarcinate este o fiinta. De la prima luna poti sa il vezi, sa ii vezi manutele si picioarele si sa ii auzi bataile inimii.
Nu putem spune ca a avea un copil in pantec este doar o deformare a trupului, incat sa sustinem ca facem avort pentru ca avem totala stapanire asupra corpului nostru.
Daca vorbim de metode de contraceptie, sunt extrem de multe, iar multe din ele (lasand prezervativul si anticonceptionalele deoparte) sunt folosite inca de multe etnii religioase sau de oameni trecuti de varsta a doua. Sa luam sprr exemplu cazul protestantilor care folosesc ca metoda de contraceptie metoda calendarului, pentru a nu avea 20 de copii, in loc de cei 7 pe care ii au oricum.
Stiu ca barbatul nu isi asuma responsabilitatea, dar si tu ca femeie, in cazul in care esti implicata intr-un act iti asumi o anumita responsabilitate. Nu putem spune, in cazul mentionat de tine (barbatul refuza prezervativul), ca femeia nu ar trebui sa isi asume responsabilitatea si sa discute cu partenerul in cauza.
Violul este o exceptie, nu ai fost responsabila de ce s-a intamplat, putem spune ca ar putea scuza avortul; in schimb faptul ca ar putea fi copilul “retardat” sa implici un avort este o lipsa de responsabilitate din partea ta ca om. Pentru ca un copil nu apare bolnav asa pur si simplu, sunt factori genetici ce duc la acest lucru.
Multe din avorturile facute sunt facute de catre femei care nu isi asuma responsabilitatea actului sexual, precum si barbatul, de altfel.
Am exemple reale de femei care au dorit mai intai profesie, iar apoi copil. Iar acum se bucura de o cariera reala si de un copil. Am exemple reale de femei care au muncit pentru cariera avand copii.
Din aceste exemple ar trebui sa invetam cu totii, iar nu din cele in care femeia face orice sa aiba cariera, inclusiv avort.
1. Avortul este o solutie de urgenta, nu o metoda de contraceptie. Femeia trebuie sa decida cand si cu cine sa aiba un copil, nu Statul sau altii sa decida pentru ea. Daca ea nu-si doreste copilul, fie pentru ca nu are mijloace sa-l creasca (bani, casa), fie pentru ca nu e momentul sa-l faca (e prea tanara, eleva, studenta, cariera, altele), fie nu vrea sa aiba o legatura cu tatal (violator, necunoscut, etc.), trebuie sa aiba aceasta posibilitate. Noi, cei din Romania, ar trebui sa invatam de la mamele si bunicile noastre care au suferit cumplit din pricina Decretului 770 din vremea comunismului.
2. Metoda calendarului de care vorbesti e folositoare in 50 – 60% din cazuri. Adica are o rata de eroare f mare. N-o recomand nici unei femei care nu-si doreste copii.
3. Femeia nu trebuie obligata sa faca un copil daca nu-l vrea. Cei care spun ca interzicand avortul se salveaza o viata (a fatului), ar trebui oare sa ne oblige si sa donam sange, sa ne donam un rinichi sau un plaman ca sa salvam o viata? Pana unde putem merge pe logica asta? Ti-ar placea sa-ti bata cineva la usa sa te oblige sa donezi o bucata din ficat ca sa salvezi un om de la dializa? El ar putea argumenta ca in 9 luni ficatul tau se reface complet si tu ai salvat o viata.
Deci nu, copilul trebuie facut nu obligand mama ci printr=un act de vointa, pentru ca ea asa vrea, si-l doreste.
4. Acele exemple de femei care au si cariera si familie sunt exceptia de la regula. E foarte greu pentru o femeie, fara ajutor, sa le faca pe amandoua. In schimb lucrurile devin mai usoare cand si tatal participa la cresterea copiului, copilul lui intr-o egala masura, atunci cand exista un parteneriat intre cei doi parinti. Dar persista inca mentalitatea ca de cresterea copilului se ocupa exclusiv mama iar tatal aduce banii in casa.
Oricate argumente pro ai aduce avortului, nu ai cum sa compari fatul cu ficatul. Daca mama ta s-ar imbolnavi si ar avea nevoie de sange nu ai dona pentru ea?
1. Sunt mii de femei care fac avort pentru ca nu au stiut sa se protejeze impreuna cu partenerul. Atunci cand apare un copil nu este numai vina partenerului, “vina” in cazul in care nu se doreste respectivul copil. Sunt inca pe atatea femei care uita de responsabilitate si fac avort pentru ca isi permit.
2. Intr-adevar, avortul nu este o metoda de contraceptie; insa femeia care ramane insarcinata (lasand violul la o parte) este si ea responsabila pentru asta. Si copilul este o alegere pe care o faci si esti responsabil pentru ea; nu alegi sa faci un copil, in schimb alegi sa faci sex neprotejat. (cu atat mai mult cu cat tatal copilului este un necunoscut – ai o responsabilitate foarte mare)
3. Metoda calendarului a fost doar un exemplu a unei metode de contraceptie ce exclude prezervativul; exista foarte multe metode de contraceptie, pe care le inveti inca din scoala generala.
4. Avortul nu trebuie incurajat, trebuie incurajata educatia sexuala si responsabilitatea actului sexual, atat a barbatilor, cat si a femeilor.