Revenire

As vrea ca Tania sa renasca.

Romania, te iubesc!

Emisiunea de aseara se poate viziona online pe site-ul protv.
Se pare ca Sandero se vinde foarte bine in Europa, pentru ca este o masina ieftina. Si apropo de Sandero:

Ultima zi

“In dimineata aceea femeia care a coborat din tramvai a fost calcata de masina cu numarul DB 06 LZO. Doamna ce conducea masina in loc sa franeze in spatele tramvaiului a accelerat in timp ce lumea cobora din tramvai.”

Nu e reala per total faza, intr-o dimineata masina cu numarul DB 06 LZO condusa de o doamna era sa calce o femeie ce cobora din tramvai. Acum a avut noroc, data viitoare nu se stie.
In fiecare dimineata merg cu tramvaiul, majoritatea statiilor sunt pe trotuar si de fiecare data sunt soferi ce accelereaza in momentul in care tramvaiul opreste. De multe ori s-a intamplat sa nu se poata cobori tocmai pentru ca masinile blocheaza usile.
Urasc masinile care se baga pe linia de tramvai atunci cand au banda lor. Urasc soferii care nu stiu sa acorde prioritate, mai ales cand e vorba de o masina RATB ce trebuie sa opreasca in statie.
Si acum un film ce m-a facut sa injur Bucurestiul pentru soferii badarani:
Tara in care mori cu zile

Pica – figuri de toamna

Dar nu numai Pica are figuri de toamna. Am revazut vineri, pentru a mia oara, Underground al lui Kusturica. Am ras din nou ca o nebuna si mi-am spus de sute de ori ca om mai dus cu pluta in filme nu am vazut niciodata. Ieri am vrut sa revad, pentru a nu stiu cata oara, Life of Brian. Desigur in Romania pe torente nu e nimic, asa ca am asteptat sa ia din afara cu 300 kb/s. Intre timp a cazut curentul asa ca am ramas numai cu amintirea rasetelor de la Life of Brian. Am facut ieri tiramisu si de dimineata am infulecat o bucata. Astea da figuri de toamna. Dar nu despre figurile mele vroiam sa scriu, ci sa arat figurile pisicii, ce a implinit fericita 4 luni :

Calatorul

“Calator opreste-ti pasul
Si mai vino pe la mine
Caci si eu am fost odata
Trup si suflet ca si tine”

God – Calatorul

Reclame tampite

In ultima vreme vad pe la tv tot felul de reclame cu mesaje tampite (bine macar ca e ultima luna de tv, ne vom deconecta).
Spre exemplu, este una la nu stiu ce detergent, persil mi se pare dar nu sunt sigura, in care o femeie sta in fata masinii de spalat si spune “baietii mei isi vor dobori propriul record” si ii arata pe fiul si sotul ei in masini de curse. Imediat femeia spune “acum imi voi dobori eu recordul folosind x marca detergent!”. La final baietelul ii spune “mami ti-ai depasit recordul!”. Mi se pare doar mie sau reclama asta pune femeile in imaginea “femeile isi depasesc recordul doar la spalat rufe”? Cei care au facut reclama sunt misogini cumva?
Apoi o alta reclama la masina de spalat vase: o femeie in supermarket se uita dupa un detergent de vase si apare un barbat care ii spune “dar esti femeie nu masina de spalat vase, nu mai fi sclava vaselor” WTF?!

Mi s-a acrit de reclamele astea fara o idee de bun simt, cred ca azi imi voi depasi recordul punand o masina de spalat rufe si apoi voi fi sclava vaselor spaland cele doua farfurii ramase de dimineata.

Nu am avut niciodata nevoie

de droguri. Nu am avut niciodata nevoie de droguri pentru a ma simti bine, pentru a ma simti rau. Nu am avut nevoie niciodata de droguri pentru a ma crede in alta lume. Nu de drogurile astea ale voastre pe care le vindeti in colturi. Nu de drogurile de la farmacii. Propria nebunie mi-a fost un drog indeajuns pentru a ma crede Napoleon si pentru a fi Nero cu propriile lumi.
Nu am avut niciodata nevoie de droguri pentru a ma afla in extaz sau pentru a fi sociabila. Niciodata nu am avut nevoie de drogurile lumesti pentru a fi fericita. Am fost in extaz de mii de ori, am ras in hohote si mi-am imaginat cele mai macabre vise fara a lua vreun drog real.
Si nu am sa inteleg niciodata oamenii ce simt nevoia sa traga un fum sau un praf pentru a se simti bine. In nebunia mea stiu, stiu ca lumea e la degetul meu si azi pot fi cersetor si maine pot fi rege. Si pentru asta nu e nevoie decat de o copilarie blestemata care sa schimbe persoana din tine. Azi pot fi eu, maine pot fi lejer altcineva fara sa iau un drog real. Singurul meu drog este viata. Si renunt la ea si ma reapuc in fiecare dimineata. O pun in seringi mici si o tin in dulap. Iar in fiecare dimineata ma injectez in mana dreapta cu viata, caci asa simt, simt ca sunt nebuna.
Si sunt nebuna, lume, pentru ca mie mi se face rau de la droguri! Mi se intoarce stomacul pe dos si in loc sa am privirea pierduta si haotica, eu ma inchid. Si sunt mult mai libera, si ma simt in extaz atunci cand imi descopar nebunia.
Nu am avut niciodata nevoie de droguri. Caci eu sunt propriul meu drog, iar astazi ma simt prietena iar asta ma duce in culmea extazului, caci sunt in stare sa dezgrop morti si sa ii sarut, sunt in stare sa fiu persoana de acum cativa ani si nu imi este rusine, astazi sunt eu. Iar noi ar trebui sa intelegem ca pentru orice senzatie extrema mintea poate fi cel mai puternic drog, daca am sti sa o utilizam in scopul dorit.

Florin Chilian – Lumi Albe

Despre tigari

Surorile mele fumau in bucatarie cand nu erau parintii acasa. Isi ascundeau pachetul pe dulapul din bucatarie. Mama stia, dar nu le spunea nimic. Cred ca isi spunea cum imi spune si mie acum: “si eu am fumat in tinerete, ai sa te lasi la un moment dat”.
De fumat am fumat mult in scoala generala, tot felul de tigari, pana si Carpati. Apoi in liceu doar la petreceri si uneori pe terenul de sport. De apucat serios m-am apucat acum 2 ani, cand am spus ca voi fuma fiecare marca de tigari si dupa aia ma voi lasa. Am inceput cu Lucky Strike, iar dupa 2 pachete am inceput Pall Mall. Am ramas pe Pall Mall si dupa 6 luni am spus ca ma las. De fapt vreau sa ma las de fumat din martie 2008. Pana acum 3 saptamani fumam cate un pachet pe zi, acum fumez 5 tigari pe zi. Si incet incet sper sa le las.
Este doar un obicei, un obicei tampit pe care mi l-am format aiurea, inainte fumam cum ieseam de la metrou, cum ieseam din casa, cum coboram din tramvai. Dar pot sa numar pe degete de cate ori am aruncat mucul de tigara pe jos. E un obicei de care scap tare greu, mai repede am scapat de obiceiul de citi noaptea. Si as fi preferat ca obiceiul lepadat sa fie cel de acum, iar nu tigarile.
Eu am fumat pentru ca mi-a placut. La inceput. Acum abia mai suport mirosul de tigara. Voi de ce fumati?

Don’t play WoW!

Mi-a povestit cineva despre un tip care a inceput sa joace WoW si timp de 1 an nu a mai iesit din casa, s-a ingrasat 40 kg si nu reusea sa se lase de joc. De alte persoane mai stiu ca de cum ajung acasa isi deschid calculatorul si baga repede un joc.
Dovada vie: don’t play WoW:

Intalnire cu Neagu Djuvara

Nu stiu de voi, dar eu pana acum nu am intalnit un batranel atat de simpatic si de amuzant. Ora aceasta petrecuta in fata lui mi-a destins toti nervii adunati de aseara.
Domnul Djuvara a povestit cum s-a nascut “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”, cum a primit multumiri intr-o farmacie, cum a redactat-o in metrou in Paris, cum a batut drumuri ingrozitoare pentru a o inregistra, in prima instanta pentru tv. Si cum audiobook-urile de la Humanitas i-au adus mai multi bani decat cartea in sine. A mai vorbit despre Iorga, am aflat ca Iorga care 1300 de volume scrise si peste 13000 de articole. A mai spus ca a fost criticat (ceea ce se stia) din cauza cartii aparute in 2007 despre Negru Voda.
Am ras si mi-am adus aminte cum in 2000 invatam pentru examenul de istorie din cartea dumnealui.
Sunt plina, ora aceasta m-a inviorat parca. Si pentru asta ii multumesc domnului Djuvara, ce ar fi un bunic adorabil!